Hanul lui Manuc

Din: Altele, Bucuresti, Muntenia

Hanul lui Manuc este una dintre cele mai vechi cladiri ale Bucurestiului ce reprezinta de asemenea un important obiectiv turistic. O a doua caracteristica a acestuia este faptul ca Hanul lui Manuc este si un monument arhitectural de o frumusete covarsitoare.

Intemeiat de Manuc Bei, sau asa cum mia este el cunoscut, Manuc Marzaian, hanul ce i-a luat numele a fost construit in secolul 18.

Despre Manuc

Manuc s-a nascut in anul 1769 in localitatea Rusciuc. In vremurile sale de glorie devine bei al Moldovei, obtinand insa si autoritatea de dragoman, pe timpul lui Mustafa al 4 lea. In anul 1806, el ajunge in capitala Tarii Romanesti, fiind silit sa ramana pe timp indelungat din cauza raboiului ce tocmai avea loc in acea perioada. Acest fapt a reprezentat un prilej extraordinar pentru Manuc de a pune bazele constructiei hanului ce ii poarta numele si in ziua de astazi.

Dispunand de o arhitectura total inovativa, Hanul capata o imagine total noua pentru acea perioada, eliminand aspectul de fortareata obisnuit in acele timpuri. Terenul pe care a fost construit hanul facuse parte din patrimoniul Curtii Domnesti, Manuc achizitionandu-l impreuna cu alte terenuri la fel de pline de istorie, cum ar fi, Dragomirestii din Vale, Dragomirestii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Tramudeasca, Popesti, Mudurgan, Cuhnesti si altele. Toate aceste terenuri vor fi mentionate in testamentul sau.

Arhitectura

Arhitectura este, asa cum spuneam, una dintre cele mai deosebite, nerespectand tiparele acelor timpuri. Desi nu sunt cunoscute toate amanuntele in legatura cu imaginea completa a hanului, se spune ca, initial era format din 15 pivnite boltite, 23 pravalii, saloane, magazii, camere destinate servitorilor, bucatarii, dar si incaperi ce aveau ca scop gazduirea a peste 500 de persoane. Etajul dispunea in medie de 107 odai folosite in scopul primirii de oaspeti. Inca de pe acele timpuri, hanul dispunea de o fantana arteziana ce era menita sa atraga atentia prin frumusetea ei si sa faca turistii sa se intoarca la Hanul lui Manuc.

Avand avantajul de a fi construit pe malul Dambovitei, privelistea era de-a dreptul rapitoare. Aceasta priveliste s-a pastrat chiar si dupa construirea Halei de Carne ce a dus la canalizarea Dambovita, implicit a construirii unor chei de piatra. Ba chiar s-au mai adaugat o serie de pravalii cu timpul.

Dupa terminarea razboiului ruso-turc, tinand cont ca acum avea voie sa paraseasca acea zona, Manuc, impreuna cu familia sa, s-a mutat la Hincesti, distanta fiindu-i potrivnica administrarii hanului. In consecinta, Manuc ia decizia sa il vanda. Cu toate astea, vanzarea hanului nu va mai fi dusa la bun sfarsit, datorita mortii sale subite. Aceasta moarte este stiuta ca fiind intamplata in conditii necunoscute, varianta oficiala invartindu-se in jurul unui accident de calarie.

Datorita varstei fragede a copiilor sai, hanul este trecut in proprietarea epitropiei, mai tarziu fiind luat in arenda de catre mosierii Dimitie Dedu si Nicolae Alexiu.

Cutremurul din 1838 sensibilizeaza structura hanului, subrezind zidurile in mod considerabil. La scurt timp, el este consolidat, dar asta avea sa afecteze pe timp indelungat afacerile. In timp, Hanul lui Manuc a avut de suportat foarte multe schimbari, ele fiind precedate la doar cativa ani distanta una fata de alta.

Cu toate astea, in zilele noastre, Hanul lui Manuc este una dintre cele mai vizitate puncte turistice ale Bucurestiului, strangand un numar impresionant de vizitatori anual.