Manastirea Cernica

Din: Biserici si Manastiri, Judetul Ilfov, Muntenia

La o aruncatura de bat de aglomeratia Bucurestiului, se deschide sub ochii oricarui curios o zona linistita intre apele si natura ce vegheaza atent la bunul mers al lucrurilor. In aceasta zona, Manastirea Cernica primeste vizitaorii dornici fie de putina liniste si evadare din cotidian, ori pe cei ce vin la Sfantul Lacas al lui Dumnezu ca la o ultima speranta!

Despre Manastirea Cernica

Manastirea de la Cernica este ctitorita de marele vornic Cernica Stribei, impreuna cu sotia acestuia Chiajna. Aceasta a fost atestata documentar in 1608, cand la conducere era Radu Voda Serban, fiu al lui Mihnea Voda.

Monahul Casian Cernicarul, primul istoriograf al Manastirii Cernica scrie in “Istoria Sfintei Monastiri Cernica” ca epidemia de ciuma s-a abatut asupra zonei, si ca mare parte din localnici au pierit si cei care au vrut sa se salveze din fata nenorocirii au plecat in munti. Ultimele persoane care au supravietuit epidemiei necrutatoare, “insuflati de Duhul Sfant au prescris toate hrisoavele ale tuturor mosiilor fericitului Ctitor care sunt: Florestii dupa Colentina, Florestii din mijloc, Popestii; Aninisul, Clincenii, Magura, Predealu, Curestii, Saratu, Valenii, Berivoiestii, Lacurestii, alti Lacuresti, Obilesti, Sgariata, Limotesti si alte mai multe”. Originalele acestora au luat calea Mitropoliei, copiile in schimb fiind zidite in tavan. Dupa marea epidemie, Biserica a ramas pustiita mai bine de 70 de ani; padurea crescuse pe langa ea si se indesise de asa maniera incat cu greu se putea razbate drumul pana acolo, de locuit in zona nici nu se punea problema. Chiliile calugarilor s-au transformat in adaposturi pentru broaste testoase si Biserica in locas pentru serpi si soparle.

La 1 septembrie 1718, apare al doilea moment ca importanta majora pentru Manastire, cand ca staret al Bisericii vine Sfantul Parinte si Arhimandrit Gheorghe, considerat al doilea ctitor al manastirii, acesta fiind ucenic al Sfantului Paisie de la Neamt. In slujba lui sta harul de a face din manastire un locas de vaza, asa cum a fost odinioara: reface grupul de monahi risipit la aparitia  ciumei si scoate din ruine biserica si tot ceea ce o inconjoara. Parintele Gheorghe a venit aici direct de la Sfantul Munte Athos, acesta si-a dorit mereu sa se intoarca acolo, dar un vis a fost ceea ce a schimbat optica lui asupra deciziei pe care avea sa o ia: in vis a aparut Arhiereul lui Hristos, Nicolae care i-a poruncit “sa-i curateasca locasul de hiare salbatice”. A umblat cale de multa vreme intreband de biserica aceasta; dar nimeni nu a stiut macar sa ii povesteasca vreodata ceva de locul in care ea se afla, pentru ca amprenta timpului era bine pusa asupra acelor locuri. Intamplarea a facut ca, la un anumit moment, acestia sa dea de un batran care a fost capabil sa ii indrume prin salbaticie si prin apa ca sa gaseasca drumul cel drept  pana la ceea  ce azi a  devenit Manastirea de la Cernica.

Cladirea bisericii care atunci numara 173 de ani avea zugraveala si peretii foarte deteriorati. Pe unul din pereti inca se mai afla icoana Sfantului Ierarh Nicolae (icoana care in anul 1797 avea sa fie imbracata in argint de Pastrascu Stancu, boier la acea vreme). Traditiile vorbesc despre o intamplare cu totul si cu totul aparte: se facea ca pe icoana statea un mare sarpe, care la auzul pasilor in lacas a inceput sa se descolaceasca; atunci, staretul a cuvantat catre sarpe asa: “ganu tatii, pana acum ai locuit tu aici, iar acum sa mi te duci, ca avem sa locuim noi” si sarpele dus a fost la auzul acestor lucruri.

Activitatea de refacere a Sfanului Lacas a inceput in mare graba. Staretul Gheorghe, ajutat de  ucenicii Atanasie si Serafim a inceput sa repare cele doua turle care erau puse la pamant in timpul unui cutremur, pardoseala care era plina de gauri, chiliile in care odinioara au locuit calugarii. In scurt timp, din 3 pustnici s-au facut 6, pentru ca vestea a circulat si alti doritori de a ajuta la refacerea manastirii s-au adunat aici sa dea o mana de ajutor. Prima iarna a fost pentru ei una de mare  cumpana, traind la mila localnicilor care ii ajutau cu mancare si dormind in pivnita, avand drept asezamant doar paiele. La mai bine de un an de la acele vremuri, din 6 frati s-au facut 16; unul langa altul acestia iau maracinii care impanzeau zona si curatau padurea de uscaciuni. Loc de somn inca nu aveau, acestia adormind seara de seara imprejurul unui foc si cu toporisca langa ei.

In anul 1784, familiile Dudescu si Golescu au trimis catre manastire (unde acum se aflau 33 de frati) toate cele necesare calugariei plus o mantie pentru Staret. La o saptamana dupa acest eveniment, la manastire au ajuns si doi preoti care l-au facut pe Ghenadie preot si pe Irinarh diacon; din acele momente pana in ziua de astazi, la Manastirea Cernica se tine slujba neincetat, dupa oranduielile bisericesti “intocmai ca obstile Sfantului Munte”. Ceata de frati, crestea de la an la an, jungand ca in 1786 sa fie 103; s-a construit aici un cuptor pentu coacerea painii si o moara  si frecvent se primeau articole de imbracaminte pentru a mai usura din greutatile pe care acestia le intampinau. Intre timp, efectivul de persoane de la Cernica ajunsese la 130, toti barbati.

In preajma anilor 1793-1794, cuviosul Gheorghe a ajuns staret la Manastirea Caldarusani; astfel, cele doua asezari monahale au fost legate intre ele printr-o legatura sfanta, Staretul Gheorghe impartindu-si timpul intre cele doua. In lipsa Staretului Gheorge, la Manastirea Cernica ramanea parintele Timoftei, iar la Caldarusani ramanea Doroftei.

Manastirea Cernica adaposteste un ostrov; acesta  fost descoperit de un frate care se umbla iarna prin padure sa adune lemne de foc. Au curatat acest loc si l-au imbelsugat cu poame dar si cu cateva asezari sub forma de coliba, adapost pentru parinti. Desi tot in acea perioada  s-a dorit constructia unei biserici, planurile au fost amanate pana in anul 1788 din cauza razboiului. Aceasta s-a ridicat cu sprijinul boierului Dan Brasoveanu, dainuind pana la 1802, cand la 14 octombrie, manastirea a fost grav zdruncinata de cutremur. Parintele Nicodim Greceanu a  purtat de grija ei pentru a fi reconditionata; in 1831, parintele Calinic a dispus la daramarea ei si rezidirea din temelii.

In anul 1785, staretul Gheorghe a fost grav lovit de o boala; acesta l-a numit pe parintele Dorotei succesor al sau. Viata parintelui Gheorghe a fost intarita si sustinuta de pecetea Sfintei Mitropolii si sub semnatura Parintelui Grigore Mitropolitul, acesta a devenit un important indreptar duhovnicesc pentru monahi. In linistea manastirii, staretul Gheorghe s-a facut bine si a mai trait inca 22 de ani. In anul 1806, cand acesta s-a imbolnavit grav, a strans langa el toti parintii si le-a zis ca Manastirea de la Cernica va merge bine pana va ajunge la putere al patrulea staret. Dupa, aceasteia ii poate purta de grija doar Dumnezeu.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica este ctitor de manastiri si biserici, spitale, scoli, case de copii orfani, ctitor al celor mai importante cladiri de pe teritoriul Manastirii de la Cernica. Acesta a condus asezamantul bisericesc timp de 32 de ani, intre 1818 si 1850. In aceasta perioada s-au ridicat cladirea staretiei, mare parte din casele de pe ostrov, o biblioteca foarte valoroasa din punct de vedere a cartilor pe care le adaposteste in rafturi. Tot atunci, s-a deschis o scoala de pictura bisericeasca. 1850 a fost anul in care a parasit scaunul de la Cernica pentru cel de la Ramnicu Valcea, unde a plecat in calitate de episcop, pentru ca 17 ani mai tarziu sa se intoarca cuprins de batranete, griji si boala la Cernica. Ca simplu monah, a mai trait aici mai putin de un an. Acesta este ingropat la Biserica Sfantul Gheorghe (ctitorita de el), in pridvor; mai tarziu, in anul 1955 a avut loc canonizarea acestuia, la 23 august in prezenta a numerosi credinciosi care au dorit sa asiste si a preotilor si calugarilor. Moasele sunt asezate astazi la Biserica Sfantul Gheorghe.

Altarele de la Manastirea Cernica

• Biserica Sf. Gheorghe – se gaseste in mijlocul cetatii de pe Ostrovul Sfantu Gheorghe. A fost ridicata in anul 1842 , in locul uneia vechi din anul 1832; aceasta a fost grav afectata de cutremurul care a avut loc in anul 1838. Hramul istoricesc are loc cu ocazia sarbatorilor Schimbarea la Fata a Domnului si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe; incepand cu anul 2008, hramul principal bisericesc are loc la data de 11 aprilie, cand crestinii il sarbatoresc pe Sfantul ierarh Calinic.

• Biserica Sf. Nicolae – A fost contruita pe fundatia vechii biserici a lui Cernica Stirbei, in anul 1802 de catre staretul Timotei. Constructia a fost terminata 13 ani mai tarziu, in 1815. in urma cutremurului de la 1940, a fost daramata bolta naosului si cea mai mare dintre turle. In anul 1965, aceasta a a inceput sa fie restaurata, beneficiind astazi de pictura zugravului Foltache.

• Biserica Sf. Lazăr – este construita in anul 1804, de catre Sfantul Staret Gheorghe. Fiind o bisericuta de mici dimensiuni, aceasta are harul de a impresiona prin decoratiile exterioare cu adevarat deosebite, si prin  cripta ce se afla la subsol. Catapeteasca este lucrata de Gr. Frujinescu, in timp ce pictura interioara este realizata de I. Keber.

• Paraclisul Sf. Dimitrie – Dan Brasoveanu a construit aceasta biserica in anul 1790, pe partea de SE. Desi initial hramurile erau la sarbatorirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe si Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, acum mai exista si un al treilea prijel de sarbatoare: hramul din ziua in care este cinstit Sf. Mare Mucenic Dimitrie.

• Paraclisul Sf. Ioan Evanghelistul – A fost construit in aceiasi perioada in care s-a construit Casa Memoriala Sf. Ierarh Calinic. Datorita unor alunerari de teren din trecut, paraclisul s-a rupt, si era in pericol de surpare, atat el cat si casa. Anul 2000 aduce insa vesti bune, acestea intrand in reparatii majore cu binecuvantarea Fericitului intru adormire Patriarh Teoctist. 3 decembrie 2005 este data la care casa si colectiile bisericesti au fost inaugurate.

• Paraclisul Intrării in Biserica a Maicii Domnului – Dupa cum ii spune si numele, hramul acestuia este “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”; fiind o biserica de mici dimensiuni, remarcam aici intimitatea locasului si sobrietatea imediat ce pasim in interior. Paraclisul adaposteste aici catapeteasca originala, lucrare de mare frumusete si insemnatate, precum si o pictura a peretilor cu insemnatate artistica.

Muzeul de la Manastirea Cernica

Cladirea muzeului adaposteste obiecte de mare insemnatate si cu valoare; manuscrise, obiecte pretioase, hristoave, icoane peste care timpul  a trecut, picturi importante si odoare.

• Imediat ce se intra in muzeu, dam peste portretele Sf. Ierarh Calinic si a Sf. Cuvios Stareţ Gheorghe;
• Icoane vechi, pictate cel mai probabil de localnici; cele mai graitoare din acest punct de vedere sunt doua dintre ele care simbolizeaza Crezul;
• Opere apartinand maestrului Foltache, ce dateaza din anul 1815;
• Tabloul cu Cina cea de taina, unde fiecare apostol in parte este surprins purtand alta expresie pe fata;
• Icoana cu Sfantul Proroc Ioan Botezatorul;
• Portrete cu Sfintii Ierarhi: opera a pictorului Nicolae Grigorescu – portretul staretului Visarion al Cernicai, opera a lui Theodor Pallady – Iisus in Gradina Ghetsimani;
• Picturi pe teme laice: „Peisaj neaşteptat” al luiTh. Pallady, “Panoplie vanatoare”, “Vas cu flori” si peisajul “Al treilea război mondial”;
• Chivotul de Argint din 1793 – infatiseaza Biserica Sfantul Nicolae, in forma sa de dinainte de restaurare;
• Potirul, discul si steluta de argint ce dateaza din anul 1761, care sunt imbracate in argint aurit si daruite de principesa Dolgorukova din Moscova;
• Potir de argint din anul 1793;
• Doua Evanghelii ferecate in argint aurit, impodobite cu mare grija;
• Hrisovul de la 10 octombrie 1784 al lui Mihai Constantin Şuţu;
• Hrisovul de la  1 decembrie 1786, oferit de Petru Mavrogheni;
• Hrisovul de la 21 mai 1797;
• Hrisovul din 14 mai 1798, emis de Constantin Voievod;
• Hrisovul din data de 3 august 1799, al lui Alexandru Constantin Moruzi Voievod din 3 august 1799;
• Hrisovul din 3 iunie 1803;
• Hrisovul din 23 iulie 1806;
• Hrisoavele din 20 mai 1838 al lui Dimitrie Ghica şi cel din 12 ianuarie 1853 al lui Barbu Ştirbei.

Biblioteca de la Manastirea Cernica

Bine de stiut daca ajungi la manastire

Ca sa ajungi la Manastirea Cernica, e necesar sa parcurgi DN 3 Bucuresti, spre E pana ce dai de comuna Pantelimon, mai mergi ce mergi, pana ajungi in Comuna Cernica, Judetul Ilfov, cale de 12 Km si e imediat pe dreapta. Nu ai cum sa o ratezi. Duminica de duminica, masinile siroesc si pe o parte si pe alta in fata acesteia.

Manastirea are 2 hramuri, astfel: la data de 23 aprilie cand il sarbatorim pe Sfantul Gheorghe si la data de 6 decembrie, cu ocazia Sfantului Nicolae.