Din: Biserici si Manastiri, Judetul Neamt, Moldova
Sarbatorindu-si hramul cu ocazia “Inaltarii Domnului”, in fiecare an la 40 de zile de la Sfanta Sarbatoare a Pastelui, “Ierusalimul ortodoxiei romane”, asa cum mai este numita Manastirea Neamtului isi are locul de veghe asupra padurilor ce trudesc de o parte si de alta a raului Nemtisor, la distanta de 12 km de Cetatea Neamtului.
Despre Manastirea Neamt
Date istorice care sa ateste data la care aceasta a fost construita si imprejurarile care au dus la proiectarea si ridicarea din temelii a acesteia, nu exista; doar o inscriptie pe un clopot ne vorbeste despre existenta acesteia pe undeva pe la sfarsitul secolului XIV. Din gura in gura insa se stie ca in trecut, cu un secol inainte, niste calugari veniti de la Dunare, se pare discipoli ai lui Nicodim, au ridicat aici o mica bisericuta; construita din lemn, aceasta ar fi purtat numele de “Biserica Alba“. Primul document scris care sta la baza istoriei Manastirii Neamt, dateaza din 7 ianuarie 1407, pe cand domnitor era Alexandru cel Bun; actul prevede ca in acele vremuri, manastirea adapostea sub turla sa numeroase carti si nemaivazute vase si strangea duminica de duminica sub acoperisul sau oameni din doua sate.
Rand pe rand, domnitorii care au urmat la rand, Alexandru cel bun, Stefan cel Mare si multi altii care asemeni celor mai inainte enumerati, au vrut sa isi asigure sprijin din partea bisericii, inzestreaza manastirea cu sate, mosii si toate acareturile care se mai afla pe langa acestea: padurile, viile intinse pe dealurile bogate, iazuri si multe altele. Manastirea devine in scurt timp una cu mare caracter feudal, pe mosiile acesteia lucrand taranii, locuitori ai satelor vecine si astfel aceasta se implica in viata politica a acelor vremuri.
Unul din domnitorii cu o mare grija pentru Manastirea Neamt este Stefan cel Mare, zis si Stefan cel Mare si Sfant. Acesta, pe langa privilegiile acordate anterior de predecesorii sai, cadoriseste manastirea in anul 1485 cu un clopot, si mai tarziu cu 4 ani aduce tot aici un panaghiar, continunad sa aduca pe parcursul domniei sale diverse alte cadouri. Tot Stefan cel Mare este cel care la finalul secolului XV zideste peretii bisericii si le da acestora o proportie potrivita acelor timpuri si ii imbraca in decoratiuni adecvate timpului si statutului de manastire monument al ortodoxiei. Este greu de desenat in cuvinte epoca de glorie a acesteia, perioada cuprinsa intre secolele XV si XVI. Din ceea ce a fost construit in trecut, astazi a mai ramas in picioare doar biserica construita de Stefan cel Mare si clopotnita construita in vremea lui Alexandru cel Bun. Si atunci, ca si astazi, accesul in manastire se facea pe sub turnul din mijloc, turn care in trecut avea o inaltime mai mica. Astfel, partile construite ale manastirii dateaza din diverse perioade, dupa cum urmeaza: pe latura patrulaterului care da spre V se afla turnul clopotnitei, construit in 1400-1432 cand domnitor a fost Alexandru cel Bun; picturile de pe pereti aduc aminte de romanul “Varlaam si Iaasaf”, ceea ce inseamna ca acestea au fost pictate intre secolele XV-XVII. Daca secolele XIV, XV au reprezentat ani de glorie si perioade de stralucire ale Manastirii Neamt, secolele XVII si XVIII au insemnat perioade grele si momente in care aceasta s-a degradat vizibil.
Asa cum putem vedea azi biserica, cu zidurile sale, acestea dateaza din secolulele XVIII-XIX, cand incep activitati de renovare a acesteia. Timp de 3 ani, intre 1958-1961 a fost recontruita Biserica Sfantul Gehorghe in locul in care acum cateva sute de ani se aflase biserica de piatra a lui Petru Musat. In vremea domniei lui Stefan cel Mare s-a hotarat ca aceasta sa fie reconstruita si reamenajata pentru a fi pe masura acelor vremuri; astfel temeliile sunt imbracate in piatra.
Pisania care sta de straja pe fatada dinspre miazazi a pronausului, descrie perfect perioada si ctitorirea manastiriii: “Doamne Iisuse Hristoase primeste acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei de la pamant la cer Inaltare a Ta si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac! Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit si a inceput si a zidit acest hram, pentru rugaciunea sa si a doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a savarsit la anul 7005, iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintai curgator, luna lui noiembrie 14 (1497) “… Pentru domnia lui Stefan cel Mare si Sfant, aceasta ctitorire reprezinta un punct de mare interes in toata perioada in care acesta a stat la capataiul Moldovei, aducand deopotriva puterea de partea acestuia dar si facand cinste unui monument de o asa mare insemnatate si importanta in lumea religioasa si bisericeasca din acele timpuri.
Arhitectura Manastirii Neamt
Manastirea Neamt beneficiaza de o arhitectura impunatoare si se remarca prin elemente cum ar fi:
- un impunator soclu din blocuri mari de piatra chiar la intrare, de care se sprijina pereti ziditi din bolovani de rau si pietre marunte;
- ceramica smaltuita scoate in evidenta elemente decorative: discuri, romburi, triunghiuri toate asortate cu motive decorative vegetale sau geometrice;
- partea din fata a absidelor este decorata cu firide lungi, care ajung pana la soclu;
- contraforturile sunt dispuse unul cate unul, si de o parte si de alta a arcului median ce se rasfrange asupra pronaosului;
- ferestrele largi prin care lumina patrunde in biserica si da catre camera mormintelor au fost largite si din 1961, de la restaurare acestea au capatat forma initiala;
- turla, este de forma octagonala si se inalta pe doua baze care sunt suprapuse; una din baze are 8 laturi si cealalta este construita in forma de stea si are 8 varfuri;
- undeva dupa prima jumatate a secolului XV, chiar inspre inceputul secolului XVI, langa altar isi gaseste locul un vesmantar, care desi nu se incadra in peisajul biosericesc a ramas acolo, fiind considerat foarte interesant din punct de vedere al arhitecturii;
- pronaosul este inaltat si trecerea din restul bisericii aici se face cu ajutorul unui portal lung care se termina brusc, intr-un arc frant;
- cate un pilastru care face parte din zidarie se afla in cele patru colturi ale incaperii si unul face nota discordanta inaltandu-se la mijlocul peretilor laterali;
- fatadele sunt bogate in decoratii arhitecturale;
- pe arcadele peretilor inca se mai vad urme ale picturilor executate demult de Vasilache Chiteascul si Vasili Eliman.
Biserica Inaltarea Domnului de la Manastirea Neamt adaposteste morminte ale oamenilor de seama din acea perioada; in plus si in preajma acestora exista locuri de veci in care fetele luminate ale acelor vremuri si-au gasit odihna:
- Mitropolitul Teoctist al II-lea, cel care in anul 1497 a sfintit biserica se odihneste in pridvor;
- Micota, parcalabul de Neamt, mort in 1495 se se afla alaturi de Mitropolitul Teoctist in pridvor;
- pronaosul adaposteste mormintele Episcopului Pavel din Roman, mormantul lui Stefan Voievod, fiu al lui Alexandru cel Bun si al Staretului Paisie Velicicovschi.
Pe langa biserica a existat in secolul XIV o scoala in care studiau caligrafi si miniaturisti;aici se copiau cartile de orgini bisericesti si se impodobeau cu motive decorative reprezentative cartile pentru biserici si manastiri. Reprezentativ pentru acele vremuri in acest mestesug era Gavriil Uric, si mai apoi l-au urmat indeaproape Teodor Marisescul, Ghervasie Ioanichie, Nicodim, cei din urma fiind ucenici ai lui Uric. Pe langa scoala de caligrafi, aici s-au format pictori, maestri ai sculptatului in piatra si in lemn.
Pe langa arhitectura impunatoare, biserica se mandreste si cu elemente decorative la interior, obiecte primite cu titlu de cadou sau donatie de-a lungul timpului de domnitorii care au avut in grija manastirea si acareturile acesteia:
- Icoana Maicii Domnului, cadou din partea Imparatului Bizantin Ioan al VIII-lea Paleolgul primit de Domnitorul Alexandru cel Bun;
- Catapesteasma, care initial a facut parte din paraclisul Cetatii Neamtului si a fost transferata aici ulterior;
- cateva opere ale lui Nicolae Grigorescu impodobesc peretii;
- un vas pentru aghiazma care se afla aici din 1775, un Panaghiar, un Epitrahil si o Nebernita;
- o presa de tipografie din secolul XVIII si alte doua prese, tot pentru tipografie de data aceasta din metal care isi gasesc originile un secol mai tarziu;
- Epitaful care pana in anul 1916 a stat la manastirea Neamt si a fost facut de egumenul Silvan in anul 1437, acum se Afla la Muzeul de Arta.
Dupa ce Primul Razboi Mondial s-a terminat, Manastirea Neamt a fost supusa unui proces de restaurare si mai mult de atat, s-a dorit sa se aduca stralucirea si maiestria zidurilor de alta data.
Astazi, calugarii traiesc aici in tihna manastirii si a tinuturilor in care manastirea se afla si impreuna slujesc la bunul mers al lucrurilor si oranduielile de zi cu zi.
Bine de stiut daca ajungi acolo
Manastirea se afla in Comuna Vanatori din Judetul Neamt. Ca punct de reper, putem sa luam rascrucea unui drum care vine din Transilvania (traverseaza pasul Petru Voda pe la Pipirig, petrece Valea Ozanei) cu cel care vine de la Humulesti. De la Targu Neamt pana aici sunt aproximativ 15 km
Si astazi, ca si in trecut exista pelerini care prefera sa strabata pe jos potecile de munte si sa mearga din schit in schit aducand prin asta o ofranda si o dovada clara a credintei lor pentru Dumnezeu. Din acestia, oricare paseste pragul Manastirii Neamt nu pleaca de aici cu inima neimpacata. Locurile acestea sunt binecuvantate de aura timpului, de istoria scrisa aici si de oamenii care s-au perindat in timp.
daca ar fi sa aleg un loc unde sa petrec o perioasa in liniste departe de agitatia orasului cu siguranta asi alege un loc cat mai aproape de manastirea neamt,