Din: Drumuri, Chei si Defilee, Judetul Mehedinti, Oltenia
Doua dintre cele 3 (sau 4, dupa alte surse) poduri naturale din intreaga lume se afla in Romania; unul din ele este Podul Lui Dumnezeu – Podul Natural de la Ponoarele sau Campul Aroditei, acesta reprezentand un pasaj rutier unic national, traversat de drumul judetean 670 Baia de Arama-Drobeta Turnu Severin. Acesta reprezinta cel mai mare pod natural din tara, iar la nivelul Europei este al doilea ca dimensiune si singurul care este deschis circulatiei cu autovehicule, masurand 30 m lungime, 13 m latime, 22 m inaltime si 9 in grosime.
Legenda Podului lui Dumnezeu
Se spune ca aici, in pestera Ponoarele, in trecut locuia Diavolul; acesta facea mult rau localnicilor, asa ca oamenii i-au cerut lui Dumezeu sa il indeparteze de ei. Dumnezeu, induplecat de rugile oamenilor din zona a dat deodata cu palma peste tavanul pesterii si stanci s-au rostogolit catre intrare. Acest lucru nu l-a impiedicat pe Diavol sa iasa la suprafata; a gasit cale de iesire pe sub deal, prin alta intrare a pesterii, intrare care dadea spre Lacul Zatonul Mare. Mai nervos, mai manios, mai aprig, Diavolul s-a agatat cu mainile de Dealul Pesterii si a format santuri de calcar, locurile care astazi sunt numite lapiezuri: Afrodita si Cleopatra. Tot legenda zice ca sa urcat apoi pe Stanca Diavolului; de acolo acesta vegheaza localnicii care se perinda prin pestera si pe care apoi, drept razbunare ii ineaca in Lacul Zatonul Mare.
Multe alte legende se invart in jurului podului natural; acestea ar zice diverse: cum ca podul ar fi fost constuit de Dumnezeu pentru a-i veni in ajutor Sfantului Nicodim cand acesta a vrut sa treaca spre Tismana, dupa ce a fost alungat de satenii din comuna pentru ca a vrut sa construiasca o manastire. Tot legendelele care circula prin viu grai, spun ca podul a fost construit de legendarul Hercule sau de Iorgovan Iovan. Legenda lui Nicodim insa parea cea mai plauzibila: aceasta zice ca un calugar, pe numele sau Nicodim, cauta de zor o cascada care i se aratase in vis. Deasupra acestei cascade calugarul avea sa contruiasca o manastire; astfel, calugarul nostru se opreste la Ponoarele. Aici insa nu are viata lunga, deoarece doua familii il acuza de furt si acesta este nevoit sa plece, blestemand insa zona: apa avea sa se zbuciume, sa nu creasca pestele in ea si sa fie inghitita de pamant. Blestemul Calugarului Nicodim s-a lipit de zona ca o manusa de mana: de-a lungul apei s-au construit 8 mori care au fost ulterior abandonate, si in apa nu se gaseste nici picior de vietate; apa este inghitita de pestera la propriu, dar care o arunca afara atunci cand ploua.
De o parte si de alta a Podului lui Dumnezeu se afla lacurile de origine carstica: Zatonul mare si Zatonul Mic.
Zatonul Mare, cel mai mare lac de origine carstica din Romania are o adancime maxima de 20 de metri si masoara aproape 2 km patrati ca suprafata. Pe timp de seceta, lacul este inghitit de Pestera Bulba; galeriile pesterii se intind aproape pe toata suprafata comunei Ponoarele si cand ploua, lacul Zanaoaga se revarsa din galerii de o culoare rosiatica; abia cand malul se retrage pe fundul lacului, acesta ia culoarea albastra.
Zatonul Mic mai este numit si Lacul Fara Fund, si asta pentru ca niciun scafandru nu a reusit sa ii atinga fundul; in realitate, acesta este doar o prelungire a pesterii Bulba, gura care pe timp de ploaie nu poate sa preia toate apele asa ca se umple si ia forma unui lac. Tot legendele zic ca masinilor care ajung pe pod li se strica franele -cu ajutorul Necuratului- si ca Dumnezeu este cel care ii salveaza pe oameni. La baza acestei legende stau doua masini de mare tonaj care s-au rasturnat in hau, dar ai caror conducatori au scapat nevatamati; Ion Butnaru, unul dintre soferii care au scapat nevatamati, a ridicat pe pod o cruce in semn de multumire lui Dumnezeu si an de an vine la locul accidentului sa faca o pomenire. La fel s-a intamplat si cu un biciclist care s-a ales doar cu cateva zgarieturi in urma caderii sale in gol.
In aceeasi zona, la Ponoarele, se afla cea mai mare padure de liliac din tara; aceasta masoara 20 de h si aici se sarbatoreste in fiecare an, la inceputul lunii mai Sarbatoarea Liliacului.
O alta varianta a aparitiei podului sta scrisa in cartea lui Nicola Densusianu, “Dacia Preistorica”; acesta scrie in carte ca Podul lui Dumnezeu este o creatie a mainii omului si ca a fost sapat cu multa indemanare in stanca ce se afla aici din vechime pentru ca lacul sa se scurga. Tot in acelasi scop s-ar fi sapat si in dealul din apropiere. Specialistii zilelor noastre sustin cu tarie insa ca cele doua pesteri, Ponoarele si Bulba (aici se afla peste 900 de lilieci) sunf fenomene de origine carstica ce s-au format ca urmare a actiunii apei asupra calcarului.
Am stat o zi in apropiere cu corturile (expeditie in Podisul Mehedinti)). Este o zona de o frumusete aparte! In apropierea Podului era atunci un mic magazin de unde ne aprovizionam – toata ziua canta muzica… Am vizitat pestera Ponoarele de langa pod (era noroi si intuneric…), lacurile Zatonul Mic si Zatonul Mare, am observat diferite fenomene carstice (doline, lapiezuri, pesteri).
Am “prins” perioada cand liliacul era inflorit (in rezervatia Padurea de Liliac). Zona este foarte frumoasa!
eu am fost numai pana la manastirea Tismana, ar fi trebuit ma merg mai departe sa vad si locatia asta. apropo Tismana nu am regasit-o aici? merita vizitata, locatia e superba si e foarte linistit