Din: Banat, Drumuri, Chei si Defilee, Judetul Caras-Severin
Valea Cernei reprezinta un defileu lung de 40 de km; de jur imprejurul celor 40 de km pe care Cerna strabate muntii oferid privelisti placute ochiului uman se afla Parcul National Domogled Valea Cernei, parc care numara 700 de pesteri si cca 24 de avenuri.
Raul Cerna ia nastere prin unirea apelor din izvorul care iese de sub Ciuceava Chicerii – Izbucul Cernei cu apele paraului Cernisoara (de aici pare sa ii vina si numele), parau care izvoraste la cca 10 km km mai sus, de sub Varful Patina, de la altitudinea de 2070 m. Mai jos de Izbucul Cernei, raului abia format i se adauga doi afluenti principali de pe partea dreapta si alti afluenti secundari de pe partea stanga; la varsarea in Dunare, Cerna formeaz un golf. Provenienta apelor din Izbucul Cernei nu este cunoscuta astazi; insa aici se intampa un lucuru rar: temperatura apei este constanta atat iarna, cat si vara: 8 grade. Izbucul Cernei are un debit de 1,5 – 2 m³/s, fiind cel mai mare izbuc din tara.
Calatorie pe Valea Cernei
Calatoria ne poarta printre munti si peisaje impresionante; punctul de plecare este la Targu Jiu pentru ca dupa cateva ore sa ajungem in Valea Cernei. Peisaje, munti, oameni, sate si trairi interioare.
Din Targu Jiu se pleaca spre vest, pe DN67 si prima oprire este in satul Pestisani, unde daca urmam drumul la stanga o sa ajungem la Hobita, locul in care s-a nascut marele sculptor Constantin Brancusi; in centrul satului gasim casa in care acesta a trait pana a plecat la scoala de meserii din Craiova. Casa este o constructie din lemn, cu porti si prispa sculptate simplu si care astazi ii poarta numele. Dupa ce vizitam casa Constantin Brancusi, luam calea drumului principal din Pestisani cale de 8 km, dupa care facem dreapta pe un drum comunal care ne duce la Manastirea Tismana. Manastirea este situata intr-un decor deosebit, inconjurata de munti; aceasta dateaza din secolul al XIV-lea si a fost intemeiata de Nicodim (aici se afla si mormantul lui). Cateva picturi ale lui Dobromir din Targoviste (cel care a restaurat biserica in 1564) pot fi admirate in anticamera din fata corpului principal al bisericii, precum si evangheliile lui Nicodim, evanghelii scrise de mana care se regasesc in muzeul manastirii. Tot la muzeul manastirii pot fi cumparate covoare traditionale tesute si icoane pictate; manastirea ofera si cazare in regim de tip hostel.
Dupa o scurta vizita la Manastirea Tismana, facem cale intoarsa si intram pe DN67 si dupa 14 km ajungem la Plaiul Closani, un platou imbracat in paduri si care tine pana la Baia de Arama. Numele orasului Baia de Arama vine de la “baie de cupru”, metal extras de localnici de aici vreme de 2000 de ani. Desi in epoca moderna mineritul a cunoscut o puternica dezvoltare, astazi jumate din cei aproximativ 6000 de locuitori ai orasului sunt someri. Atmosfera rurala a acestui mic orasel este bine pastrata in timp; mai bine de jumate din locuitorii orasului locuiesc in cele 8 sate care formeaza astazi orasul Baia de Arama. Dupa ce parasim oraselul, facem stanga spre catunul Ponoarele; mergem cale de 3 km pana ajungem la Padurea de Liliac de la Ponoare. Aici, in a doua duminica din luna mai este mare sarbatoare; satenii se imbraca in costume populare si sarbatoresc venirea primaverii. Dupa inca 5 km de mers, ajungem la Podul lui Dumnezeu, pod natural de piatra, unul dintre cele 3 (4, dupa alte surse) poduri naturale din piatra din lume.
Ne intoarcem pe DN67 si ne continuam calatoria spre vest prin satele Brebina, Titerlesti si Marasesti dupa care urcam pana la 1050 m prin trecatoarea care desparte Oltenia de Banat; traseul este unul plin de serpentine, peisaje deosebite, sate, lanuri de fan, livezi si case presarate ici colo. Pe partea de N-V se afla varful Vlascul Mic, cel mai inalt varf din zona care are 1733 m. Cand ajungem in trecatoare, e timpul sa parasim confortul masinii si sa mergem pe jos pe o poteca printre paduri de fag si poienite pana ajungem in Podisul Mehedinti; platoul podisului este incojurat de aflorimente calcaroase pe care creste pinul negru. Aceasta regiune a fost folosita inca din cele mai vechi timpuri pentru pasunatul oilor, astfel incat si astazi in zona stanele sunt foarte raspandite. La o plimbare la pas trebuie sa avem grija la cainii de stana, ciobanestii mioritici care pasezc mioarele in zona; daca totusi dam nas in nas cu unul e bine sa ne pastram calmul. Un alt pericol in aceasta zona de N de pe Valea Cernei este dat de vipera cu corn, un sarpe care este rareori agresiv dar a carui muscatura este letala.
Daca ne continuam calatoria cu masina pe Valea Cernei ajungem in orasul Baile Herculane; orasul este cunoscut inca din perioada interbelica si urmeaza ca in urmatoarea perioada sa beneficieze de o restaurare completa. In zona exista unitati de cazare si restaurante pentru servit masa; pentru mai multa siguranta e bine sa rezervam un loc la pensiune la un hotel inainte de a pleca la drum.
