Din: Judetul Brasov, Pesteri, Transilvania
Cunoscuta si sub numele de Pestera cu lilieci, Pestera mare sau Pestera Badichii, Pestera liliecilor adaposteste specii rare de lilieci. Specialistii considera ca Pestera Liliecilor ar trebui tinuta departe de ochii curiosilor, pentru a proteja diversele specii rare de lilieci catre traiesc aici; cu toate astea, acesta este deschisa curiosilor spre vizitare si are statutul de monument natural national, fiind inscrisa in zona speciala de protectie a parcului “Piatra Craiului“. Primaria Meciu considera ca aceasta ar aduce un mare benficiu zonei din punct de vedere al aportului turistic, daca aceasta ar fi valorificat corespunzator. Pestera este si de o mare insematate istorica pentru locuitori, aceasta dand numele satului si nu invers cum am fi tentati initial sa credem.
Despre Pestera Liliecilor
Daca o iei la pas prin comuna Moeciu, imposibil sa nu fii indrumat de localnici catre pestera Liliecilor; desi neamenanjata, aceasta este un punct de atractie al zonei. Situata la o altitudine de 950 m, pe platforma Branului, in Satul pestera, pestera este semnalata in diverse documente inca de acum cateva secole, sapaturi arheologice si documente care fac referire la ea, existand inca din anii 1957-1958. Pestera s-a format in urma eroziunii muntelui calcaros de un afluent al paraului Valea cu Cale, parau care astazi are albie temporara. Accesul in interiorul lacasului liliecilor se face printr-un culoar micut, dupa care se ajunge intr-o grota de dimensiuni mici, grota din care mai pleaca un culoar lung de 15 m, la finalul caruia se afla un horn. La intrare, pe peretii pesterii ne intampina scrijeliturile celor care au trecut inainte pe acolo.
Pe o suprafata de 1,5 hectare (cu o lungime de 370 m, dintre care 109 m de galerie), salasluiesc laolata diverse specii de lilieci, dintre care unele cu adevart rare, fiind dea lungul anilor cercetate de echipe din partea Institutului de Speologie Bucuresti. Grota masoara 162 m in lungime, fiind la interior modelata de diverse formatiuni calcaroase, numite si “lacrimi ale pamantului” si este impartita in amere care au tavanul divers colorat; climatul la interior este unul predominant cald prezetand umiditate moderata. Prin interiorul pesterii, curge un firicel de apa maloasa, motiv pentru care daca va hotarati sa vizitati pestera, se recomanda echipament de protectie si o lanterna pentru a va lumina drumul.
Bine de stiut daca ajungi la Pestera Liliecilor
De la Bucuresti pana la Pestera Liliecilor ai de strabatut cca 180 km cu masina. Cum ai intrat in Moeciu, urmeaza soseaua care face dreapta spre satul Pestera, sat marcat prin indicator. Cu indicator este marcata si pestera, dar daca nu esti sigur, intreaba; localnii te vor ajuta cu informatii. Ceea ce e importnat de stiut depsre pestera, e ca in interior nu exista electricitate pentru a nu deranja mamiferele ce isi duc aici viata. La fel de important este faptul ca traseul pana acolo este modernizat, si prevazut cu balustrade de lemn. Pesisajele pe care o sa le intalnesti sunt cu adevarat deosebite prin prisma faptului ca nu se vede interventia omului decat foarte putin de jur imprejur.
Dacă vreţi să vedeţi cu adevărat ceva spectaculos, vizitaţi satul brănean Peştera.
Satul Peştera se afla la doar 7km de Castelul Bran, în inima Rezervaţiei Piatra Craiului. Satul Peştera este străjuit pe de o parte de masivul muntos Piatra Craiului, iar pe de altă parte de masivul muntos Bucegi.
Cine iubeşte cu adevărat muntele şi vrea a se pentru a simţii cu adevărat la munte are cu siguranţă în agenda sa destinaţia Peştera. Porniţi către munte, către un peisaj ireal de frumos, parcă desprins din Rai, parcă creeat special pentru a-I face pe Alpi invidioşi, astfel se poate define satul braşovean Pestera, unde vă veţi simţi realmente la munte şi vă va da ca temă de meditaţie aplicarea unei metode comparative juste între Peştera şi oricare alt loc din Elveţia.
Peştera liliecilor din Peştera
Satul Pestera este o mică Austrie sau Elveţie. Când ajungi în Peştera nu ai niciun motiv justificat să ocoleşti ca prim obiectiv însăşi pestera liliecilor, unde chiar traieste o mica colonie de lilieci. Intrarea in pestera nu este senzationala dar este insa plina de inscrisuri (probabil a celor care au trait acolo). Peştera este relative mică iar temperatura nu este mult diferită de cea din afară. Numele peşterii provine din existenţa în peşteră a unei numeroase colonii de lilieci. Zona precum şi întreg drumul este de o frumuseţe rar întilnită, existând riscul ca peste câţva ani zona să fie foarte căutată pentru linistea şi frumuseţea ei transformându-se într-un fel de bulevardul Valea Prahovei.
am fost acolo, dar nu as compara cu peisajele din Austria sau Elvetia .in nici un caz cu Alpii.E frumoasa zona , merita sa nu ratezi un astfel de loc.ca el mai sunt si altele prin tara nostra-Cheile Varghis -sunt multe pesteri in zona.
Eu nu am vazut nici un liliac acolo…
foarte greu accesul la pestera mai ales ca plouase seara ar trebui amenajat cel putin niste barne de lemn pentru sprijin.liliecii nu erau acasa
am citit ca nu exista electricitate in pestera… deci in ce conditii decente se poate intra? cu o lanterna si un aparat foto banuiesc _ ca risc sa deranjez acele vietuitoare..
pestere e intr-adevar foarte intunecata, deci e musai sa aveti lanterna. prima oara cand am fost (acum cativa ani) nu am vazut nici noi liliecii. probabil fiindca plouase.. habar n-am . si am urcat relativ greu atunci (dar nu va speriati, daca aveti echipament – un trening si adidasi, sigur va descurcati). a doua oara insa, a fost super frumoasa vremea, am urcat foooarte usor si-am vazut/simtit pe langa umeri zeci/sute de vietati. la inceput au fost cumintei, desi galagiosi (nu va speriati), dar pe masura ce tot intrau turisti si faceaul poze, galagie, au inceput sa fuga care-incotro. oricum, a fost super…
spor la vizitat!